because I'm too lazy to write
“1.Situaţie a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate naţională; stare de neatârnare şi drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state şi a principiilor dreptului internaţional) problemele sale interne şi externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situaţie a unei persoane care judecă lucrurile şi acţionează în mod independent, neinfluenţată de alţii”
Astfel defineşte Dicţionarul explicative al limbii române independenţa. Asta mă face să mă întreb dacă sunt întradevăr liberă, dacă sunt fericită.
Fericirea e un lucru uşor de obţinut. Fericirea este o stare de spirit pe care oricine o poate atinge la un moment dat, este de ajuns să-ţi faci câteva iluzii. Poţi fi fericit prin simplul fapt că poţi fi de folos cuiva, fericit că eşti înconjurat de prieteni sau fericit pentru că eşti singur. Libertatea însă e ceva puţin mai greu de obţinut.
Deşi cam filozofic, doar libertatea poate aduce adevarata fericire şi doar detaşarea de lumea înconjurătoare îţi poate aduce cu adevarat libertatea.
Aşa că mă lepăd de “personalităţile” mele, de persoana timidă căreia îî este teamă să meargă unde visează, de cea arogantă şi de ironia ei caustică. Nu le va fi permis să mă ţină pe loc. Lumea e a mea.
Şi, că tot veni vorba de Lume, îmi declar oficial independeţa de oamenire în general. M-am săturat până peste cap de războiaele şi imaturitatea voastră. Da, imaturitate. Poate că sunt o persoană ignorantă, sau poate că dimpotrivă, văd lucrurile mult mai clar. Două secte religioase încearcă să demonstreze cine e mai tare, şi o altă ţară vine să joace rolul de super-erou şi sfârşeşte prin a o da în bară. Între timp nimeni nu observă că planeta asta se duce de râpă.
Ceea ce aduce în discuţie natura. Nu am nevoie nici de oceane poluate, pădurile carbonizate sau transformate în deşert. Oricum nici ele nu vor tine prea mult. Nu cu felul în care omenirea distruge totul.
Dar e normal să-mi declar independenţa, respingând totul? Îmi câştig independenţa sau fug ca o laşă?Până la urmă chiar şi cel mai puternic stejar are nevoie de sprijinul şi protecţia pădurii. Sunt eu cu ceva mai presus decât şobolanii care părăsesc nava care se scufundă?...Nici una dintre problemele invocate de mine ca motive nu se vor rezolva odată cu fuga mea...prin urmare asta e?
Trebuie să mă resemnez.
Pe 21 aprilie 2009, fetita mea Andrada-Elena in varsta de 13 ani a fost internata la ora 12 noaptea la spitalul judetean Focsani, acuzand dureri de burta si de cap, varsa, avea ochii impaienjeniti si o stare de oboseala.
A fost tratata de doctorul Munteanu care era de garda de TULBURARI DE DISPEPSIE. Aici analizele erau foarte bune. Totodata i s-a pus diagnosticul de OCLUZIE INTESTINALA. Dupa 3 zile de chin , pe 24 aprilie a fost trimisa la Bucuresti la Budimex (Marie Curie) unde a stat 6 zile, timp in care prof. Iordachescu nu i-a facut nicio investigatie , doar endoscopie si i s-au pus diagnosticele : dischinezie biliara, gastrita chimica, displazie mamara , bronsita cronica si este trimisa pe 30 aprilie la spitalul 9 (Obregia) la sectia de psihiatrie, unde i se pune diagnosticul ADHD si tulburari de personalitate.
La psihiatrie sta 4 zile, timp in care fata a paralizat pe partea dreapta (ochiul, mana si ambele picioare) si este trimisa de doctorita Popescu (neurolog) la spitalul Bagdasar Arsenie pentru ca avea probleme la cap. La Bagdasar, copilul a fost operat de HIDROCEFALIE, dar in timpul operatiei s-a infectat la cap si copilul nu si-a mai revenit. Aici i s-au dat alte diagnostice: vasculita, vas spart la creier si MENINGO-ENCEFALITA TUBERCULOASA.
Vazand ca nu-si mai revine, dupa 3 saptamani , copilul a fost trimis la spitalul de boli infectioase Matei Bals unde a stat 5 zile. Din cauza starii foarte grave a copilului, cei de la Matei Bals l-au trimis cu 10 diagnostice la Institutul Oncologic unde ni se spune ca acest copil a fost omorat din cauza doctorilor.
Medicamentele puternice pentru tuberculoza care mai tarziu s-au infirmat, au distrus organele interne ale acestui copil. De asemenea, are infectie in cap , o bacterie luata din spital, pancreasul marit , ascita si multa alte boli pe care nu vor sa ni le spuna. Ne-ar interesa un doctor din strainatate sa ne confirme ce boala are acest copil care se incapataneaza sa traiasca cu toate ca medicii ar vrea sa o vada moarta ca sa nu se mai vorbeasca despre ei. De 2 saptamani suntem la acest spital si ni se spune ca trebuie sa mergem la al saptelea, la Budimex, pentru ca o interventie nu se poate face aici, la Institutul Oncologic.
Unde sa ne mai ducem cu copilul ca sa-l salvam ? Va rog sa ne ajutati! D-l Arafat a fost contactat de catre familie, dar a refuzat sa ne ajute pentru ca toti doctorii care au contribuit la degradare starii fetitei mele sunt mana in mana cu el.
Va rog sa ma contactati urgent la 0740980304!
Dna Ciuta Lenuta
dacă vă plictisiţi prea tare, puteţi arunca o privire aici
"Cât de nebun e acela care pretinde să caute fericirea oamenilor în satisfacerea dorinţelor lor, crezând, atunci când îi priveşte mergând, că tot ce contează în primul rând este accesul la scopul propus. Ca şi cum ar exista vreodată un scop."
(Antoine de Saint-Exupery - "Citadela")
(Antoine de Saint-Exupery - "Citadela")
La 4 ani am conştientizat diferenţa dintre bine şi rău. La 14 încă nu eram în stare să iau o decizie înţeleaptă.
La 5 ani am învăţat că drogurile nu sunt bune, la 15 mă întrebam ce senzaţie ai când fumul de ţigară ajunge în plămâni.
La 6 ani mi s-a spus că trebuie să mă joc frumos, la 16 mi-am dat seama că trebuie să trişez dacă vreau să câştig.
La 7 ani mi s-a spus că trebuie să stau la şcolă până la terminarea orelor. La 17 acest lucru încă mi se părea dificil.
La 8 ani am învăţat înmulţirea. La 18 ani problemele mele par să facă asta singure.
Maturizarea e un lucru foarte plictisitor, şi care să fiu sinceră , aduce şi foarte multe probleme. E amuzant să faci greşeli prosteşti, să-ţi iei pe tine hainele pe dos, să te uiţi la desene animate sau să joci de-a v-aţi ascunselea şi elastic.
N-ar trebui să renunţăm la inima de copil, doar pentru că toţi cei din jurul nostru sunt sau se cred “adulţi”. Măcar astăzi fii din nou copilul ce erai acum câţiva ani, şi ţipă cât te ţin plămânii: “NU VOI CREŞTE NICIODATĂ!”.
P.S: A happy 1st June dear kids, and a happy birthday to Jules and my mom
La 5 ani am învăţat că drogurile nu sunt bune, la 15 mă întrebam ce senzaţie ai când fumul de ţigară ajunge în plămâni.
La 6 ani mi s-a spus că trebuie să mă joc frumos, la 16 mi-am dat seama că trebuie să trişez dacă vreau să câştig.
La 7 ani mi s-a spus că trebuie să stau la şcolă până la terminarea orelor. La 17 acest lucru încă mi se părea dificil.
La 8 ani am învăţat înmulţirea. La 18 ani problemele mele par să facă asta singure.
Maturizarea e un lucru foarte plictisitor, şi care să fiu sinceră , aduce şi foarte multe probleme. E amuzant să faci greşeli prosteşti, să-ţi iei pe tine hainele pe dos, să te uiţi la desene animate sau să joci de-a v-aţi ascunselea şi elastic.
N-ar trebui să renunţăm la inima de copil, doar pentru că toţi cei din jurul nostru sunt sau se cred “adulţi”. Măcar astăzi fii din nou copilul ce erai acum câţiva ani, şi ţipă cât te ţin plămânii: “NU VOI CREŞTE NICIODATĂ!”.
P.S: A happy 1st June dear kids, and a happy birthday to Jules and my mom
Dacă într-o bună zi s-ar descoperi că plantele sunt capabile să simtă durerea fizică probabil cei mai mulţi dintre vegetarieni s-ar sinucide prin înfometare...
În altă ordine de idei, trebuie să recunosc că m-am îndrgostit de muzica lui Claude Debussy.
Vă las cu „Claire de Lune”.
Debussy - Clair de lune
Asculta mai multe audio Muzica »
În altă ordine de idei, trebuie să recunosc că m-am îndrgostit de muzica lui Claude Debussy.
Vă las cu „Claire de Lune”.
Debussy - Clair de lune
Asculta mai multe audio Muzica »
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
